Bonus

Avem noi, românii, darul acesta diafan de a numi lucrurile, de pildă undeva în țara aceasta există localitatea Dor Marunt.

Privind la acest nume ai zice că suntem o nație de îndrăgostiți, care plutim ștrengărește, cu o floare după ureche și cu servieta în mână, atunci când ne ducem la muncă.

Suntem fericiți, suntem amorezați, suntem îngeri și “despre îngeri” cu Andrei Pleșu cu tot, și astfel ne numim plaiul și glia “Dor“, iar poeții noștri naționali, au, evident, un singur “Dor“.

Mândri de inventarea cuvântului “Dor“, rămâne să stabilim de ce este el, în acest caz, mărunt.

Poate că este o moștenire a vechiului și odiosului regim? Sau poate este mâna opoziției, care ne tot vinde țara, începând de pe vremea lui Corneliu Coposu, până în vremea lui Corneliu Vadim, (pentru că noi, iata, dorim sincer și fără zăbavă salamul “Dor“, brânza “Dor“, vinul “Dor“. Sau poate cripto-comunistul Ion Iliescu, care a furat revoluția, a furat și mărimea “Dorului” din țara aceasta?

Eu sincer cred că mărunțimea “Dorului” vine dintr-un exercițiu de sinceritate, (pentru că nu-i așa? Avem noi doruri, dar mărunte…). Sau poate este iar o auto – flagelare (Cioraniana) a spiritului acestei nații, (dar până când să avem noi “Doruri” mari? Ia să fim noi victime ale măruntului!).

Iar ultima mea neliniște e: “cum ar putea arăta un locuitor din Dor Mărunt?”

(Text găsit in ”vestiarul cantonamentului”. Până scriu adevaratul text îl ofer ca bonus)