ploi timpurii

însiropate seri
călăreții Cerului
năvălesc cu agheasmă
să sfințească țărîna
și inimile prea răsfățate

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

odihna mea întru poezie

mi-ai pus Doamne poezie în inimă
și mi-ai zis să vorbesc în pilde
căci Împărăția lui Dumnezeu
se ia cu năvală
nu cu strategii manageriale

unii nu știu să-și numere anii
nici să miroasă aromele poeziei
și ale Împărăției lui Dumnezeu
galaxiile spun slava lui Dumnezeu
umanoizii numără silabele și rîmele

doar poezia a mai rămas pentru unii
exercițiu anamnetic
și ceremonie a ceaiului divin
unduiri ale vîntului și ale mării
mărețe zvîncniri ale minții umane

sîntem prinși între singurătate
și zbucium terestru
de parcă am juca tenis
cu bicicleta sau cu trotineta
iar uneori țîșnesc metaforele

între banalitatea cotidiană
și impetuozitatea curcubeului
cel mai frumos semn divin
al singurătății ploii
și al odihnei mele întru poezie

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ziua Poeziei (3)

e uşor a scrie versuri
și cînd ai ceva a spune
înșirînd cuvinte moale
sau avînd în gură prune

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ziua Poeziei (2)

am auzit că unul scrie
din cînd în cînd o poezie
cînd iese sec din berărie
și dă peste-o hîrtie

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ziua Poeziei (1)

iară e Ziua Poeziei
și ne-ntrebăm frumos
dacă în Patria Fanteziei
mai scrie cineva duios

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

paradoxuri (1)

cînd închid ochii
încep să văd
cînd tac
se-aud aripile îngerilor
cînd iubesc
aproape că îmi pierd mințile
cînd scriu
degetul CUIVA
mă înseamnă
cu sigiliu divin

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

cînd scriu poezie

cind scriu poezie
niste cuvinte
cu aripi de ingeri
se asaza pe scafirlia mea
si cad in inima

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

nu e Crăciun să nu mă umilesc

nu e Crăciun să nu mă umilesc
Copilul tainic este har ceresc
îi cîntă madrigalul îngeresc

nu e Crăciun să nu mă-ntorc
în ieslea inimii și storc
poemele ce se re-ntorc

nu e Crăciun să nu mă-ncînt
Isus – Eu sînt chiar Cel ce sînt
a coborît în iesle și-n mormînt

nu e Crăciun să nu vibrez
cînd Veșnicia e-ntr-un Crez
pentru calic și-orice burghez

nu e Crăciun să nu respir
divin ozon adus de Musafir
ce-a biruit orice satir

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

insomnii

nici Tu nu Te-ai culcat Părinte
încă Te uiți spre noi cu frenezie
să vezi cum cîteva cuvinte
se-mbracă-ncet în poezie?

n-ai obosit s-aștepți atît
bunăvoința noastră să se spargă
și dintr-un om cu duhul mohorît
să se ridice-o ființă largă?

iar cînd te speli pe dinți cu cer
cu trandafiri si cu migdale
primești și glasul unui inginer
în acareturile-Ți feudale?

închide ochii sfinte Tată
și odihnește-Te cu rost
căci fără-odihna Ta de-ndată
destinul nostru e anost

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

left behind – ultima arcă a lui Noe

în 25 decembrie 2054
Domnul i-a vorbit lui Noe
(niciun vecin român maghiar german
sau de altă naționalitate
nu știa de ce îl cheamă așa
pe domnul Popescu
nici cum ajunsese
cu un astfel de nume
la vîrsta de o sută de ani)
și i-a zis
ia cîte 7 perechi de umanoizi
din toate confesiunile creștine
și cîte șapte perechi de creștini
cu capul în nori
(care nu pot fi identificați
din punct de vedere confesional)
voi nimici planeta prin foc
iar arca va ţîşni în văzduh
ca o săgeată din arcul Sfîntului Spirit
spre lumea minunată a Pruncului
a Răstignitului a Înviatului
a Înălțatului
Părintele Veșniciilor
nici un moș crăciun
nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu
care nu este mîncare și băutură
ci neprihănire pace si bucurie
în Spiritul Sfînt
a Pruncului Serv-Împărat este împărăția
și slava și mărirea
nimic întinat nu va intra în ea
nimeni care trăiește în spurcăciune
și în minciună
ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului
Doamne m-ai amețit cu atîtea nume metaforă
a zis Noe în mintea lui
în timp ce căuta la plafar
ceai de sunătoare
remediu tradiţional pentru depresie
stări febrile și dezinfectarea rănilor
si mai avea o dilema
să-l ia în arcă doar pe domnul Iov
din blocul vecin
sau şi pe nevasta lui

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

cînd cade-un fulg

cînd cade-un fulg ne invadează Cerul
și sufletul e gata să îndure gerul

cînd cade-un fulg deschidem ochii larg
de parcă viața noastră are iar catarg

cînd cade-un fulg dansăm în alb din nou
cîștigători la al speranței cazinou

cînd cade-un fulg viața-i frumoasă
ghetele-s tari slănina-i groasă

cînd cade-un fulg miroase-a sărbătoare
cum nu găsești decît în cîte-o floare

cînd cade-un fulg umanoizii plîng
în ceas de seară pîinea când o frîng

cînd cade-un fulg se-oprește timpul
căutăm Busola căutăm Anotimpul

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

cel ce dansează cu visele

precum un lup rotindu-se
în jurul ultimului samurai
singuratic și noncivilizator
mai vine un vis lîngă mine
mai coboară un înger
lîngă umărul meu
ca și cum aş fi o stea
ultima dintr-o galaxie străveche
şi dansez cu visele
exerciţiu antigravitaţional
iubirea e iar căţărată
în copacul care se leagănă
ce te legeni codrule
mai ascult încă o dată
raspodia română de enescu
în timp ce mor încă o dată
în timp ce visele dansează încă o dată
în timp ce timpul dansează încă o dată
iar eu stingher si dansînd pe facebook
mă agăț de ultima șansă
de a sclipi pulsatoriu și cuantic
vis după vis
timp după timp
și contratimp după contratimp
și pentru că toate acestea
trebuiau să poarte un nume
m-au numit
cel ce dansează cu visele

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

împăturit

împăturit într-un ungher terestru
a adormit puțin Maestrul
ce a făcut un Cosmos luminos
și-a desfăcut un Babel mincinos

împăturit între chiliile întunecate
a stat trei zile fără şoapte
dar ce uimire-n univers
cînd a transcris al Vieții Vers

împăturit precum țărîna neagră
fără un chip și fără vlagă
s-a întîlnit cu moartea în ascuns
și boldul ei El l-a străpuns

împăturit în alb lințoliu
a-mbătrînit orice orgoliu
nicicînd n-a fost atîta pace
precum a dat-o Cel ce tace

împăturit și privegheat de îngeri
zdrobit de ale oamenilor frîngeri
a rezidit un templu viu
pentru oricine-i este fiu

împăturit a fost precum un mort
dar s-a trezit un Contrafort
Învierea ne deschide Cerul
de unde-a coborît chiar Mesagerul

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

mai nimic poetic

nu pare a fi mai nimic poetic
în faptul că proprietarul
mi-a mărit considerabil chiria
dar cum mai aveam mai putin de 10 euro
și nu aș fi avut unde să mă duc
trăiesc de cîteva zile un extaz
greu exprimabil în proză

nu pare a fi mai nimic poetic
în a 50-a zi de proteste în Piața Victoriei
aceiași oameni în fața aceluiași guvern infam
dar cum s-a nimerit să fie în aceeași zi
cu Ziua Internațională a Poeziei
trăiesc de o jumătate de zi un extaz
greu exprimabil în proză

nu pare a fi mai nimic poetic
în prînzul pe care l-am luat azi
cu fata mea în vîrstă de 14 ani
dar cum i-au plăcut cartofii
pe care întîmplător i-am pus
la cuptor lîngă pulpele de pui
trăiesc de cîteva ore un extaz
greu exprimabil în proză

nu pare a fi mai nimic poetic
în fiecare zi care trece fără să ne anunțe
cîte poezii (nu) s-au scris
dar cum simt deseori fiorul poetic
mai ales în zilele de martie
trăiesc de 50 de ani un extaz
greu exprimabil în proză

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

conţopişti de modă nouă

chiar dacă istoria omenirii
cică a progresat
şi trotinetele au căpătat viteză
chiar dacă orașele sînt decorate
cu localuri fast-food
a căpătat viteză și digestia
chiar dacă umanoizii se tem în continuare
că timpul zboară prea repede
pe magistralele îngerilor sînt semafoare?
chiar dacă teologia e precum vinul
cu cît mai veche cu atît mai bună
creierul omului postmodern
se învîrte tot mai buimac
chiar dacă muzica a luat-o razna
iar madonele ei se prostituează
chiar dacă scriu aceste rînduri
în deplinătatea facultăților mintale
conțopiștii de modă nouă
trasează directive și organigrame
precum tata-mare își alinia cultura de porumb
iar la capăt de rînd zicea
tovarășilor de muncă
pînă ne odihnim să adunăm și fasolea asta
conțopiștii de modă nouă
nu au deloc cultura retro
a timpului măsurat cu înțelepciune
a înțelepciunii adunată în timp
a Cerului și Curcubeului
semn al legămîntului lui Dumnezeu
cu umanoizii (ne)plouați
contabilitatea conțopiștilor de modă nouă
e atît de terestră

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

ultima oară cînd a murit Dumnezeu

ultima oară cînd a murit Dumnezeu
era în zori de zi
răsăritul era îndreptat către apus
iar îngerii străbăteau galaxiile
în căutarea luminii
doar pe o planetă îndepărtată
unde umanoizii credeau că n-au orbit
căci viteza luminii era nedureroasă
bolovanii strigau dar umanoizii erau
ocupați cu știrile subsonice
la televizor luminozitatea era tot mai mică
și bunicii se uita cu lupa la breaking news
cu vești de războaie cu știri despre cutremure
şi cu ultimul descendent al lui nietzsche
declarînd ritos Dumnezeu iar a murit

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

cale-n dar

1

deși mergeam parcă stăteam în loc
contemplînd nondinamica umanoizilor
agenda lor era un simulacru
triumfalismul lor un steag cenușiu

2

de-mi aştern gîndurile calendar
viaţa mea are loc în universuri paralele
unul sînt eu altul e cel din mine
singurătatea mea nu merge pe cale singură

3

visele nopții întîrzie lumina
să vină pe cale-n dar
în întîmpinarea osteniților
care n-au învățat încă să moară

4

diminețile guguștiucilor cuminți
care descojesc noaptea
de parcă s-ar topi întunericul
în ritmul turturelelor naive

5

nu-mi ies nicicum sezoanele
gravitația terestră e cică aceeași
dar eu sînt tot mai mult cu capul în nori
și stîngaci cînd vine primăvara

6

pe calea mea nu e vreun Babel
doar umanoizi mediocri cu doctorat
care au ratat drumul Damascului
iartă-i Doamne căci nu știu ce fac

7

străbat un drum interesant
a cărui cronologie terestră
e suspendată de ploile Cerului
am primit cale-n dar

8

cînd ți se termină timpul
nu e doar o chestiune de calendar
ci dacă ai străbătut
divina cale-n dar

9

calendar nu înseamnă doar zile ci și nopți
nu doar ritm diurn ci și fantasmagorii
credem că mînuim lumina fără manual de funcționare
dar bîjbîim neghiob fără cale-n dar

10

apa trece pietrele rămîn
grele pietre funerare
îndeasă pe cei morți
timpul fuge călare pe umanoizi

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

în sfîrșit

în sfîrşit am aflat cum e viaţa
nu cum a fost ieri nici cum va fi mîine
ci cum e azi în capul meu amețit
și în sufletu-mi hectic

în sfîrșit știu că nu omul e sub vremi
ci că omul sfințește locul
de te trezești cu vremea vieții
în cod galben de furtuni și descărcări eclectice

în sfîrșit știu ce e prietenia
în termeni apofatici
și cum se duce dracu viața
cînd nu știi să prețuiești darul singurătății

în sfîrșit am ajuns la înțelepciunea
de a prețui viața pestriță
rîurile și oceanele vieții
și urșii care mănîncă păstrăvii

în sfîrșit știu că ține de viață
să fii gata să o închei
și să rostești asemenea Mielului jertfit
s-a sfîrșit… s-a desăvîrșit… Kairos…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

trison

1

lumina transfigurînd șevaletul
tînărului pictor istovit
de o natură moartă

2

zgomotul tramvaiului galben
care trezeşte dimineaţa
deasupra cartierului de proletari

3

pe turla bisericii o vrabie
privind condescendent oamenii
care își caută rădăcinile

4

sub umbrela de soare
un chip angelic se desfată
cu ghicitul în cafea

5

cenușiul unei zile triste nu se compară
cu monotonia unei zile senine
în tristeți sîntem mult mai inventivi

6

livada mirosind a Cer
îngerii Luminii ameţesc
din pricina alergiei terestre

7

nici o insulă a singurătății
nu rescrie istoria mai zdravăn
decît o inimă frîntă

8

curcubeu stingher pe bolta înlăcrimată
oamenii împing netulburaţi căruciorul cu cumpărături
spre portbagajul automobilului lucios

9

vrăbiile împing dimineața să se trezească
mașinile de gunoi huruie de zor
pe raft în bibliotecă Ghidul leneșului

10

la colț de bloc doi trandafiri decolorați
peste drum doi bătrîni pe o bancă
copiii pe bicicletă rup timpul

11

o fetiță jucînd badminton cu tatăl ei
lîngă un Saint Bernard așteptînd să-i revină în ochi
tristețea care a fugit la trei străzi distanță

12

o ploaie de primăvară într-un oraș mono-ton
exercițiu pentru educarea simțurilor cetățenești
care trebuie să învețe să perceapă ritmul Cerului

13

de la o fereastră răsună manele stridente
în consonanță cu zgomotul mașinilor zglobii
trec și eu prin viață precum un Gică Contra

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Kairos

1

sînt prizonierul unei cușete de tren
pe la geamul meu trec cîmpuri acoperite de zăpadă
orășele zgribulite și cenușii gări umezite
cîini cu covrigi în coadă și turme de oi liniștite

aglomerațiile urbane năvălesc tot mai agresiv
spre cușeta mea de tren care e încremenită în proiect
n-a intrat nimeni să mă viziteze să mă consoleze
de căderea în Cronos și să mă ajute să evadez în Kairos

2

chipurile copiilor mă afundă într-o distopie
în care degeaba port barbă sau buletin de identitate
din regatul lui Kairos se înalță
figura maiestuoasă a Copilului care voi fi

sînt doar în trecere pe un geoid
din ce în ce mai poluat cu reziduurile cronologice
ale umanoizilor care încă nu au învățat
că Timpul nu se întoarce niciodată decît acolo unde a mai fost

3

n-am așteptat iarna n-am așteptat primăvara
n-am zărit portretul mugurului de Kairos
cronologia faptelor mi-a înțepenit ceafa
de atîtea știri și nonștiri din spațiul Timpului

războiul cu mine renaște într-un purgatoriu
unde sezoanele polemice înmulțesc sau împuținează
numărul anilor binecuvîntați cu împlinire
sînt un Alien care petrece prea mult timp pe Terra

4

corneea Kairosului e mai bleagă decît calendarul iulian
nu vede prea bine cum ne clepsidrăm
într-un ritm cumplit al metronomului cosmic
mărșăluim indecent pe ultima planetă albastră

ne cresc copiii prea repede într-un an
pierdem prea multe idei într-o zi
nu apucăm să fim destul de visători
pentru a fi pregătiți pentru lumea cealaltă

5

după cum cuvintele nu pot exprima totul
nici cifrele nu sînt mai breze
inorogii năzdrăvani ai Kairosului
comprimă temporalitatea cotidiană

devenim ceea ce nu știam că vom fi
străbatem străzi cu plopi fără soț
dintr-un horn cenușiu se-mprăștie fumul
iar se irosește Viața dintre noi

(30.01.2016)

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu