cale-n dar

1

deși mergeam parcă stăteam în loc
contemplînd nondinamica umanoizilor
agenda lor era un simulacru
triumfalismul lor un steag cenușiu

2

de-mi aştern gîndurile calendar
viaţa mea are loc în universuri paralele
unul sînt eu altul e cel din mine
singurătatea mea nu merge pe cale singură

3

visele nopții întîrzie lumina
să vină pe cale-n dar
în întîmpinarea osteniților
care n-au învățat încă să moară

4

diminețile guguștiucilor cuminți
care descojesc noaptea
de parcă s-ar topi întunericul
în ritmul turturelelor naive

5

nu-mi ies nicicum sezoanele
gravitatia terestră e cică aceeași
dar eu sînt tot mai mult cu capul în nori
și stîngaci cînd vine primăvara

6

pe calea mea nu e vreun Babel
doar umanoizi mediocri cu doctorat
care au ratat drumul Damascului
iartă-i Doamne căci nu știu ce fac

7

străbat un drum interesant
a cărui cronologie terestră
e suspendată de ploile Cerului
am primit cale-n dar

8

cînd ți se termină timpul
nu e doar o chestiune de calendar
ci dacă ai străbătut
divina cale-n dar

9

calendar nu înseamnă doar zile ci și nopți
nu doar ritm diurn ci și fantasmagorii
credem că mînuim lumina fără manual de funcționare
dar bîjbîim neghiob fără cale-n dar

10

apa trece pietrele rămîn
grele pietre funerare
îndeasă pe cei morți
timpul fuge călare pe umanoizi

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

în sfîrșit

în sfîrşit am aflat cum e viaţa
nu cum a fost ieri nici cum va fi mîine
ci cum e azi în capul meu amețit
și în sufletu-mi hectic

în sfîrșit știu că nu omul e sub vremi
ci că omul sfințește locul
de te trezești cu vremea vieții
în cod galben de furtuni și descărcări eclectice

în sfîrșit știu ce e prietenia
în termeni apofatici
și cum se duce dracu viața
cînd nu știi să prețuiești darul singurătății

în sfîrșit am ajuns la înțelepciunea
de a prețui viața pestriță
rîurile și oceanele vieții
și urșii care mănîncă păstrăvii

în sfîrșit știu că ține de viață
să fii gata să o închei
și să rostești asemenea Mielului jertfit
s-a sfîrșit… s-a desăvîrșit… Kairos…

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

trison

1

lumina transfigurînd șevaletul
tînărului pictor istovit
de o natură moartă

2

zgomotul tramvaiului galben
care trezeşte dimineaţa
deasupra cartierului de proletari

3

pe turla bisericii o vrabie
privind condescendent oamenii
care își caută rădăcinile

4

sub umbrela de soare
un chip angelic se desfată
cu ghicitul în cafea

5

cenușiul unei zile triste nu se compară
cu monotonia unei zile senine
în tristeți sîntem mult mai inventivi

6

livada mirosind a Cer
îngerii Luminii ameţesc
din pricina alergiei terestre

7

nici o insulă a singurătății
nu rescrie istoria mai zdravăn
decît o inimă frîntă

8

curcubeu stingher pe bolta înlăcrimată
oamenii împing netulburaţi căruciorul cu cumpărături
spre portbagajul automobilului lucios

9

vrăbiile împing dimineața să se trezească
mașinile de gunoi huruie de zor
pe raft în bibliotecă Ghidul leneșului

10

la colț de bloc doi trandafiri decolorați
peste drum doi bătrîni pe o bancă
copiii pe bicicletă rup timpul

11

o fetiță jucînd badminton cu tatăl ei
lîngă un Saint Bernard așteptînd să-i revină în ochi
tristețea care a fugit la trei străzi distanță

12

o ploaie de primăvară într-un oraș mono-ton
exercițiu pentru educarea simțurilor cetățenești
care trebuie să învețe să perceapă ritmul Cerului

13

de la o fereastră răsună manele stridente
în consonanță cu zgomotul mașinilor zglobii
trec și eu prin viață precum un Gică Contra

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Kairos

1

sînt prizonierul unei cușete de tren
pe la geamul meu trec cîmpuri acoperite de zăpadă
orășele zgribulite și cenușii gări umezite
cîini cu covrigi în coadă și turme de oi liniștite

aglomerațiile urbane năvălesc tot mai agresiv
spre cușeta mea de tren care e încremenită în proiect
n-a intrat nimeni să mă viziteze să mă consoleze
de căderea în Cronos și să mă ajute să evadez în Kairos

2

chipurile copiilor mă afundă într-o distopie
în care degeaba port barbă sau buletin de identitate
din regatul lui Kairos se înalță
figura maiestuoasă a Copilului care voi fi

sînt doar în trecere pe un geoid
din ce în ce mai poluat cu reziduurile cronologice
ale umanoizilor care încă nu au învățat
că Timpul nu se întoarce niciodată decît acolo unde a mai fost

3

n-am așteptat iarna n-am așteptat primăvara
n-am zărit portretul mugurului de Kairos
cronologia faptelor mi-a înțepenit ceafa
de atîtea știri și nonștiri din spațiul Timpului

războiul cu mine renaște într-un purgatoriu
unde sezoanele polemice înmulțesc sau împuținează
numărul anilor binecuvîntați cu împlinire
sînt un Alien care petrece prea mult timp pe Terra

4

corneea Kairosului e mai bleagă decît calendarul iulian
nu vede prea bine cum ne clepsidrăm
într-un ritm cumplit al metronomului cosmic
mărșăluim indecent pe ultima planetă albastră

ne cresc copiii prea repede într-un an
pierdem prea multe idei într-o zi
nu apucăm să fim destul de visători
pentru a fi pregătiți pentru lumea cealaltă

5

după cum cuvintele nu pot exprima totul
nici cifrele nu sînt mai breze
inorogii năzdrăvani ai Kairosului
comprimă temporalitatea cotidiană

devenim ceea ce nu știam că vom fi
străbatem străzi cu plopi fără soț
dintr-un horn cenușiu se-mprăștie fumul
iar se irosește Viața dintre noi

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

din cale-afară

1

un porc albastru zboară pe la fereastra mea
sughițînd după fiecare îmbucătură de timp
stau nedumerit și mă simt visat de un prometeu
care a ratat întîlnirea cu focul

2

uneori am impresia că urmează să renasc
precum ultimul soldat Ryan
flancat de un comando de îngeri
care cad pe rînd în marea moartă

3

fără nici o îndoială copacii au rădăcinile în Cer
de acolo coboară ploaia binecuvîntată
dar sînt atîtea păsări și nori și bondari
că nu ne-a mai încurcat Preabunul cu copaci care plutesc

4

se scurg poemele în cotidian
precum cîntecele leului Aslan
din care s-a format Narnia
așa apar nepoții noștri deștepți

5

unele amintiri sînt precum o troiţă
sub picioarele unui isus de plastic
ne scărpinăm după o ureche visînd la o streaşină
sub care să ne adăpostim de amintiri

6

nu există decît un portmoneu
cel desenat de mintea fetiței mele
în care încape și un elefant alb
primit cu dedicație de la un șah indian

7

un elefant se legăna pe o pînză de păianjen
se îngrășase la fiecare psihocincinal
încercînd să-și păstreze echilibrul în viaţă
ea păianjenul eu elefantul

8

contorul colorat al cerului vieţii
am de achitat o factură imensă
nu-mi rămîne în final decît
să intru în insolvență

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

zdrobire

de n-ar fi cîntat cocoşu-n lumină
aș fi rămas pe veci în noapte
fără lacrimi cu ochii în tină
cu viața pătrunsă de șoapte

de n-ar fi-ndurat pătimire pe cruce
Cel Viu Cel Drept Cel Sfînt
aș fi rămas de pripas la răscruce
cu rădăcini doar în pămînt

de nu s-ar fi rupt catapeteasma
să intre Mielu-n Cortul veșnic
n-aș fi primit în taină agheasma
nici al smereniei sfeșnic

de n-ar fi fost zdrobit pe lemn
Al Doilea Adam cel din Fecioară
n-aș fi primit nici un alt semn
și nici vreo altă comoară

de n-ar fi grăit Dumnezeu
Să fie lumină!-n grădină
rătăcit aș fi rămas mereu
cu sufletul scăldat în chinină

de nu m-ar fi zdrobit Isus
n-aș fi decît un bulgăre de gheață
dar sînt pe drum în sus
Cel mort a înviat şi mi-a dat Viață

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

nongeometrii (9)

lumea umanoizilor e o lume a tangentelor
lumina e tangentă la frunzele vioaie
ale copacilor tangenți la țărîna vizitată de ploaie
iar umanoizii tot timpul sînt tangenți doi cîte doi

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu