insomnii

nici Tu nu Te-ai culcat Părinte
încă Te uiți spre noi cu frenezie
să vezi cum cîteva cuvinte
se-mbracă-ncet în poezie?

n-ai obosit s-aștepți atît
bunăvoința noastră să se spargă
și dintr-un om cu duhul mohorît
să se ridice-o ființă largă?

iar cînd te speli pe dinți cu cer
cu trandafiri si cu migdale
primești și glasul unui inginer
în acareturile-Ți feudale?

închide ochii sfinte Tată
și odihnește-Te cu rost
căci fără-odihna Ta de-ndată
destinul nostru e anost

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s