odihna mea întru poezie

mi-ai pus Doamne poezie în inimă
și mi-ai zis să vorbesc în pilde
căci Împărăția lui Dumnezeu
se ia cu năvală
nu cu strategii manageriale

unii nu știu să-și numere anii
nici să miroasă aromele poeziei
și ale Împărăției lui Dumnezeu
galaxiile spun slava lui Dumnezeu
umanoizii numără silabele și rîmele

doar poezia a mai rămas pentru unii
exercițiu anamnetic
și ceremonie a ceaiului divin
unduiri ale vîntului și ale mării
mărețe zvîncniri ale minții umane

sîntem prinși între singurătate
și zbucium terestru
de parcă am juca tenis
cu bicicleta sau cu trotineta
iar uneori țîșnesc metaforele

între banalitatea cotidiană
și impetuozitatea curcubeului
cel mai frumos semn divin
al singurătății ploii
și al odihnei mele întru poezie

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s