Poezie resuscitată

Minutul acesta ceresc

 

Atunci,
‘cu’ va apărea din nou
între numele oamenilor
ca o forţă gravitaţională,
ca o verigă
nesfârşită de cer
şi oamenii nu vor mai fi.
Vor nemaimuri
în fiecare zi.
‘Împreună’
va aduna niciodată
colţurile ochiurilor
şi orice ‘fără’
lipsit de înţeles.
Atunci,
tremurul va fi al revederii,
lacrimile – ale veşniciei ‘cu’.

Mai sunt

doar câteva minute cereşti
până-n etern,
câteva secunde rămase
să mai respirăm…
cu El.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s