Rugăciunea epică

L-am întrebat pe Sami Mitra despre rugăciune…

„Mai întâi despre rugăciunea epică – ea este de mai multe feluri: prescrisă (…), improvizată circumstanţial, dar într-un limbaj convenţional, predictibil (cununii, binecuvântări de copii, etc). În sfârşit, rugăciunea epică (…) este în primul rând încadrată unei conformităţi colective, ca şi când ar trebui recunoscută (adică să se poată recunoaşte în invocarea pe care o fac eu toată comunitatea adică rugăciunea este autocenzurată – ca un discurs ideologic, ca să fie conformă unor valori exprimate convenţional şi împărtaşite de o conştiinţă colectivă) de întregul grup prezent şi numai dacă, cel puţin, media subscrie, atunci rugăciunea este validă. Această constrângere este evidentă imediat pentru cineva din afară care este martor acestui tip de proclamare publică a unui crez ideologizat. Rugăciunea epică este din această cauză sterilă şi deci inutilă adică fără datele duhului  şi adevărului (care pot fi însă circumstanţial şi  în proporţii diferite prezente mai ales datorită caracterului lor generic şi convenţional). Bineînţeles că apostolul Pavel nu s-a referit la incapacitatea noastră de a ne conforma ideologic în rugăciune atunci cînd a zis că nu ştim să ne rugăm, dimpotrivă,  s-a referit exact la acest surogat de rugăciune sterilă care mimează împlinirea unei nevoi ca şi când te-ai preface că mănânci şi bei rămânând în continuare ameţit de foame şi însetat.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s