Beato lui!

Aveam un radio rusesc “SELENA”, era colțuros, solid, dar bun. Eram mic și “instruit politic”, așa că nu știam că locuiesc într-un cartier “dormitor”. Pentru mine blocurile nu erau cenușii, și asta pentru că la fereastra de la etajul trei locuia Ileana Cosânzeana. Dar și la etajul cinci, puțin mai la stânga, locuia tot Ileana Cosânzeana. Așa cum, puțin mai sus, la etajul șapte locuia tot o Ileana Cosânzeana. Șirul ferestrelor și a Ilenelor nu se sfârșea niciodată.

“SELENA” funcționa foarte bine, de la el aflam în fiecare zi câte ceva. Ba că plouă undeva, ba că Dunărea are anuminte cote, și, în plus, că Bucureștiul are o “oră exactă”. Voci cunoscute sau neștiute zumzăiau în preajma mea. Din când în când se auzea și câte o reclamă: “Azi un leu la CEC depui, mâine el va face pui!”. Dar mie îmi plăceau anumite cuvinte, situații și tensiuni radiofonice, cum ar fi: ”Astăzi 13 mai 1981  Mehmet Ali Agca un terorist turc a tras două focuri de armă asupra Papei Govanni Paolo II…”. Nu știam prea mult ce înseamnă a fi terorist. Nu știam nici cine era Papa Wojtyla.

Mai târziu am aflat că Papa Wojtyla a fost un suveran pontif iubit, care chiar din prima zi a mandatului său a cucerit mulțimea adunată în piața San Pietro spunând: ”… dacă voi greși, corectați-mă”. După un foarte lung șir de papi italieni era primul străin, primul papă slav. Astfel, nestăpânind perfect limba italiană, ar fi putut face unele mici greșeli, dar era și o aluzie la conceptul despre infailibilitatea papei. Cât despre actul terorist nici astăzi nu se cunoaște foarte bine cine au fost ”finanțatorii”. Se crede că KGB-ul prin serviciile secrete bulgare. Dar unii spun că de fapt e mâna mafiei Cosa Nostra.

SELENA” funcționa foarte bine, în preajma lui se faceau temele sau o simplă tocăniță, se vorbea sau se dormea ca un prunc. Voci cunoscute sau neștiute zumzăiau in preajma mea. Spuneau despre o Magistrală Albastră, despre trenul galben fară cai, și ca bonus, că trăiesc în epoca de aur. Din când în când se auzea și câte o reclamă: ”Serviți icre, sunt de pește!”. Dar mie îmi plăceau anumite cuvinte, tonuri și culori radiofonice, cum ar fi: ”Astăzi 13 decembrie 1981 în Polonia s-a decretat Legea Marțială…”. Nu știam prea mult ce înseamnă o lege marțială. Nu auzisem de Lech Walesa.

Mai târziu am aflat despre generalul Jaruzelski, cu ochelarii săi cu lentile înfiorător de cenușii. Am aflat despre mustața stufoasă a electricianului din șantierul naval din Dansk, Lech Walesa, (liderul sindicatului liber ”Solidaritatea”). Așa cum am aflat despre foarte curajosul preot Jerzy Popieluszko ucis de securitatea poloneză. Cât despre apariția în Polonia a unui sindicat liber, aceasta era o grea lovitură. Pentru că nu se putea accepta ca proletariatul într-o țară comunistă să fie organizat în afara ”celulei de partid”. Așa cum era inacceptabil ca sindicaliștii să meargă bucuroși și în masă la biserică, și să fie entuziasmați că au un Papă polonez.

Eeeei, dar  ”SELENA” nu mai e! Cosânzenele s-au măritat, Dunărea e fără cote, iar ”epoca de aur” s-a sfârșit. Electricianul Lech Walesa a fost președintele Poloniei, iar Papa Wojtyla a murit după o lungă suferință produsă de boala Parkinson. La înmormântarea lui, din partea statului Român, au participat Traian Băsescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Regele Mihai. Așadar patru personalități care în mod obișnuit se ignoră, dacă nu cumva se scuipă. Dar ăsta a fost unul din marile merite ale Papei Wojtyla să fie făcător de pace, să pună împreună.

Pe 30 aprilie, luna aceasta, lumea catolică sărbătorește beatificarea lui.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Jurnal florentin. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Beato lui!

  1. 71ganduri zice:

    Da: unul ar scuipa de iritat şi bătăus, altul de mincinos şi făţarnic, altul de depăşit şi plictisit. Însă dintre cei pomeniţi, deşi e o impresie nefondată că nu sunt un om informat, despre regele Mihai am totuşi o impresie bună. Să mă fi inşelat intuiţia? Ştii tu ceva rău despre fostul nostru Rege? Îl vezi în stare să scuipe şi, dacă da, de ce? Nu că n-ar avea motive şi ca nu ar avea circumstanţe atenuante în cazul ca s-ar coborî la lucruri josnice, dar mi se pare ca nu e genul de om. În rest, frumos memorial: frumos scris, deşi un ochi parcă ar râde si celalalt parcă ar plânge, real, parcă mi-ai povesti cum ţi-a fost ziua de ieri pe care şi eu am cunoscut-o în felul meu, parcă mi-aş dori să nu mai dezgrop niciun mort, parcă aş cere lui Dumnezeu vedenii şi visuri noi. Cine ştie însă cum e, cu adevărat, mai bine?!

    • Draga Catalin, ai dreptate. M-am grabit sa-l pun pe regele Mihai in aceeasi oala. E adevarat, nu am nimic sa-i reprosez. M-am gandit doar la faptul istoric ca cele patru personalitati au fost impreuna si ca, in general, ele intre ele nu se gusta.

      Maine este o zi mult asteptata de credinciosii catolicii care l-au apreciat pe Papa Giovanni Paolo II, pentru ca se implineste un prim pas spre a fi chemat sfant (beatificarea lui).

      Stiu ca lumea evanghelica e destul de reticienta la acest capitol asa ca nu am insistat in text, nu o fac nici acum.

      Pace tie!

      Edi

  2. Teofil S zice:

    Edi, dar Bucureștiului i-a rămas ora exactă? Că despre asta n-ai mai zis nimic.

    Ideea blogului, frate moldovean, e să ne criticăm unii altora textele. Nu doar noi între noi, ci și cei care trec p-aici și ne citesc. Dar la textele tale n-am nimic de comentat. Eventual la nivel de formă. Sunt convins că nu am de-a face cu literatură canonică, însă faptul că citesc niște nostalgii bine asezonate cu fapte de viață, cu istorie recentă, cu meditații asupra timpului și veșniciei, cu aluzii blajine sau ironice… îmi place.
    Acum, de pildă, toată lumea asta care iese din radioul tău Selena e o melancolică lecție de istorie și de morală. Fără imperative, fără prescripții rigide sau interdicții aspre.
    Mulțam!

    • Draga Teo, eu sunt cel mai putin „cuvantist” dintre voi si de aceea scriu si eu asa cam alandala (vorba ta). M-am suit pe corabia voastra, sunt si oaspete sunt si gazda. Pun umarul, spal „podelele”, frec „obloanele” si am incredere ca voi stiti incotro mergem. Inca nu mi-e dor de nici un port, de aceea inca nu-mi pasa daca ratacim, cumva, in deriva. Inca nu mi-e dor de nisipul fierbinte, de aceea nu ma intreb: „mai e mult?”

      Sunt surprins ca voi „marinari” si „lupi de mare” va uitati la unul ca mine…

  3. Camix zice:

    Edi, mai aştept şi alte bucăţi de „timp concret” (cum spunea un ME cândva şi mi-a rămas lipit de creier), eu zic să insişti şi pe beatificarea papei cu ceea ce voiai să spui, că ne descurcăm noi apoi dacă ne încurcăm cumva (subliniat „dacă”). Pe mine, cel puţin, m-ar interesa. Şi pentru noutatea pe care n-o am, şi pentru nota personală pe care i-ai da-o.

    • Draga Camix, doar in ultima saptamana am avut o nunta a secolului, o beatificare a secolului si o moarte a secolului (osama bin laden) asa ca sunt derutat. Pana imi revin, urmatorul material va fi unul scos de la naftalina (SSJ). E vorba de un scurt interviu cu Ionatan luat acum 11 ani in urma, la Oradea, in aceasta luna mai. Asadar e vorba de un dialog cu Ionatan cel de dinaintea „Cuvintelor”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s