Fără ceară

Francesco e un baiat cu ochii spalaciti, amator de Coca-Cola si de pizerii. Nu citeste prea mult. De fapt, pentru moment, prefera doar pe Dan Brown. Nu prea crede in Dumnezeu, ci in diverse teorii unde se amesteca un pic de’ big bang’, ‘evolutionism’ si ‘nimic’ (despre nimic si generatia nimicului vom vorbi alta data). Intr-o zi Francesco ma opreste si ma intreaba: „Stii de unde vine si ce inseamna cuvantul ‘sincer’?”. Se vede ca a citit recent ceva, (am uitat sa spun ca el citeste doar noaptea pe la unu, inainte de a adormi). Marturisesc ca nu stiu si astept sa vad ce imi spune el. Imi povesteste putin dintr-un roman, cateva actiuni si cateva personaje, ca in final sa spuna: „In antichitate un sculptor care gresea putin la opera sa, corecta cu ceara. Dar cel care nu gresea si astfel totul era perfect, la final, prezenta lumii opera sa, cu mai mult orgoliu, spunand: <sine cera!>”.

Cristi e un baiat cu ochii spalaciti, nascut in Moara Domneasca undeva langa Vaslui, dar de catva ani locuieste in Florenta. Observ ca este filo-italian si are mari rezerve cu privire la romani si romanisme. Pare perfect integrat, este asistent medical intr-o clinica privata. Este duminica si petrecem ceva timp impreuna, in bucataria sa un mega televizor este dechis (in surdina). O transmisiune sportiva, golf, prin urmare niste cetateni frumos imbracati care calca pe o iarba bine intretinuta lovesc din cand in cand o mica minge.  Cristi povesteste, dar eu vad cu jumate de ochi pe Tiger Woods, „In sectia unde lucrez eu sunt pacienti paralizati sau in coma. Lucrez in ture, controlez, de exemplu, aparatele de oxigen, (nu toate sunt reglate la fel). Sunt pacienti perfect lucizi care pot misca doar ochii, sau sunt altii cu care nu se poate interactiona. Unii sufera de boala SLA ( scleroza laterala amiotrofica)  sau au cazut pur simplu de pe bicicleta si au paralizat”. Cristi e de o vitalitate incredibila pentru cineva care isi  petrece o buna parte din timp printre oameni pe jumatate vii si pe jumatate morti. Oameni „senza cera”. Tiger Woods a pierdut, Cristi continua: „Sunt multumit, chiar daca pentru a ajunge la serviciu strabat jumatate de oras…”. Sunt atent si curios. „… au boli degenerative…”, „Ce inseamna maica boala degenerativa?”, aici intervine mama lui Cristi (vorbeste cu acent moldovenesc si face un pilaf foarte bun), „Adica nu te vindeci niciodata, ba in plus, mergi din rau in mai rau.”

Ionatan era un barbat cu ochii extrem de vii, graitori. Daruitor de prietenie, de caldura, de viata. Da, imperfect, dar sine cera! L-am cunoscut la Oradea, ne-am reintalnit in Iasi. Am intamplari, amintiri si povesti cu el. Dar in ultima vreme imi vine in minte aceasta intamplare. Noi in gara din Oradea, usor straini, abia cunoscuti. El in drum spre Gherla, eu spre Iasi, asteptand acelasi tren, dar avand locuri in vagoane diferite. Eu oferindu-i, aproape in zbor, un mers al trenurilor, el oferindu-mi celelalte cuvinte, la schimb.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Jurnal florentin. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fără ceară

  1. 71ganduri zice:

    Iata ca un om cu handicap, cu degenerescenta, omul subteranei, omul din casa mortii, Omul acesta obisnuit cu suferinta, omul acesta in stare sa parcurga Saptamana Patimilor, omul acesta cu Crucea in spate poate fi „fara ceara”. Un om „gresit” nu e o greseala de-a lui Dumnezeu. Iata ca, asa cum spun Sfintii Parinti, „toate cele vazute se cer dupa Cruce”. Sarbatori binecuvantate tuturor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s