Category Archives: Eseu

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-ţi pui Mâna peste mine…sunt probabil printre oceanele Tale de Har, de Înţelepciune, de Sfinţenie ca o insulă pustie, un geamăt înăbuşit, o ezitare oarecare, firavă barcă de hârtie într-o înfricoşătoare vecinătate, … Continue reading →

*-* festinul şi revanşa diavolului (după ce a lăsat pentru sfîrşitul misiunii lui Cristos cea mai grea încercare) este simetria pe care o face sfîntul tîlharului de pe cruce lepădîndu-se în ultima parte a alergării lui sau pur şi simplu … Continue reading →

Mi-e atât de frică… Tremur când mă atinge umbra ta. Nu ştiu la ce să mă aştept. Te cunosc prea puţin. Iartă-mi ezitările, dar nu mă pot stăpâni. Sunt neobişnuit cu tine. Sunt convins că într-o zi totul va intra în … Continue reading →

Îmi povestea cât de legată, fedeleş, îi era lumea şi că îi putrezeau toate în promiscuitate. Demonii umblau în legiuni pe strada ei şi o înlănţuiau, pur şi simplu, cu lanţ scurt de fier şi nu avea libertate mai deloc. … Continue reading →

Ce uşor e să distrugi şi să strici ordinea lumii. Baaaaang şi gata, o poţi lua de la început, de la zero. Dar toate exploziile acestea mărunte nu se pot sfârşi cu o nouă creaţie. Aşa că nici în Big … Continue reading →

Iata ca m-am intors… Iti spusesem doar ca ma voi intoarce, nu? Nimeni nu e plecat de tot, fii pe pace. Dupa ce a adormit, mama nu ezita sa ma scoale noaptea din somn cu cate un vis si si … Continue reading →

Să experimentez pe Dumnezeu ca pe momentul prezent al conștiinței mele. Secunda acestui prezent este revelația Duhului Sfînt imposibil de oprit sau de imortalizat deplin. Spectacolul vieții mele nu mai este anonim sau cu atît mai puțin impersonal după cum … Continue reading →