Author Archives: eduardorasanu

În clasa a șaptea, tovarășa Talabă, profesoara mea de română, nu știa că eu eram ”poet”. Nu unul mare, nu unul important, ci uite așa, pur și simplu ”poet”. Începusem un mic volum de versuri numit semnificativ ”Eu ca poet”. … Continue reading →

Nu am fost ”Șoim al Patriei”, în acea vreme nu era încă înființată organizația. Am presimțirea că aș fi fost un ”Șoim” mediocru. Am fost în schimb făcut ”Pionier”. Undeva la Cetatea Neamțului, aproape de Humulești, am depus jurământ de … Continue reading →

Avem noi, românii, darul acesta diafan de a numi lucrurile, de pildă undeva în țara aceasta există localitatea Dor Marunt. Privind la acest nume ai zice că suntem o nație de îndrăgostiți, care plutim ștrengărește, cu o floare după ureche … Continue reading →

Tramvaiul 5 vine dinspre Țuțora spre Podu Roș. Hurducăie din toate încheieturile sale. Citesc, pe geam se vede un cer mohorât sau poate e doar geamul murdar. Noi, călătorii, purtăm aceleași haine, aceleași năravuri, dar suntem liberi. Avem televiziune liberă, … Continue reading →

…. Biletele costau între un leu și jumătate și trei lei. Cu încă doi lei puteai cumpăra și semințe… În acele timpuri și în acea vreme aglomerația cea mai mare se producea la filmele indiene, și asta și pentru că … Continue reading →

Totul a început de la filmul “Fantoma lui Barbă Neagră“, vizionat într-un atelier mecanic, la Școala Generală nr. 7 din “plăcutul și cochetul” cartier ieșean Alexandru cel Bun. Filmul era proiectat în condiții primitive și incomode. Nici nu știu dacă … Continue reading →

Aveam un radio rusesc “SELENA”, era colțuros, solid, dar bun. Eram mic și “instruit politic”, așa că nu știam că locuiesc într-un cartier “dormitor”. Pentru mine blocurile nu erau cenușii, și asta pentru că la fereastra de la etajul trei … Continue reading →

Paștele la Ventimiglia Bate un vânt rece în Ventimiglia, localitate la frontiera dintre Italia și Franța. În gară, prin oraș, peste tot, sunt sute de refugiați (emigranți, extracomunitari) ajunși în ultimile luni în Italia, la Lampedusa (o mica insula din … Continue reading →

Francesco e un baiat cu ochii spalaciti, amator de Coca-Cola si de pizerii. Nu citeste prea mult. De fapt, pentru moment, prefera doar pe Dan Brown. Nu prea crede in Dumnezeu, ci in diverse teorii unde se amesteca un pic de’ … Continue reading →